Odata m-a vizitat un tanar ca sa-mi spuna un gand pe care l-a marturisit duhovnicului sau, insa parintele duhovnic l-a trimis si la mine pentru a-si odihni pe deplin gandul. Acest tanar in varsta de 26 de ani era foarte evlavios si avea duh de nevointa. Se spovedea, mergea regulat la Biserica, citea carti ale sfintilor parinti si, in special Noul Testament.

Intr-o zi pe cand citea pericopa evanghelica care se referea la postul de 40 de zile al Mantuitorului, s-a senibilizat foarte tare si s-a gandit: dacă Mantuitorul care era Dumnezeu si Om fara de pacate a postit 40 de zile, cu atat mai mult eu, care sunt om pacatos, trebuie sa postesc.

A cerut binecuvantare de la parintele duhovnic sa posteasca 40 de zile, dar nu s-a gandit sa-i spuna ca doreste sa ţină post negru.
A inceput asadar, din Lunea cea curata (Postul Mare), a trecut de Duminica Sfintei Cruci fara a bea nicio picatura de apa, in timp ce lucra la o fabrica de confectionat lazi.


Deoarece era smerit si a ţinut postul acesta din multa dragoste fata de Hristos, era firesc ca Mantuitorul sa-l intareasca cu Sfantul sau Har.


Cand a ajuns la cea de-a 28 zi a postului sau, in timpul serviciului a simtit o usoara ameteala, si s-a asezat putin gandindu-se că ar trebui sa bea o cana de ceai cu un pesmet. Apoi si-a revenit si si-a continuat munca. A facut aceasta deoarece se gandea sa nu cada din picioare, si il vor duce la spital si vor constata ca i s-a intamplat aceasta datorita postului negru. Astfel vor gasi motiv pentru a face acuzatii la adresa crestinilor. Mi-a spus ca dupa aceste zile de post negru, nu a mai simţit nevoia sa manance, dar s-a silit pe sine sa manance ceva pentru a putea munci.
Insa se necajise deoarece nu putuse sa posteasca in cele 40 de zile pe care si le propusese. I-a marturisit duhovnicului l-a care i-a raspuns cu lacrimi ca aceste zile pe care le-a postit sunt indeajuns sisa nu fie intristat. Apoi l-a trimis si la mine pentru a nu-i ramane niciun gand potrivnic.

L-am intrebat daca a facut vreun juramat ca sa posteasca 40 de zile si mi-a raspuns ca nu. L-am intrebat daca ,,ai luat binecuvantarea sa postesti fara sa te gandesti  in acel moment la ce ai intentionat pentru cele 40 de zile, sau doar ai luat binecuvantare pentru a posti si ai ascuns gandul chipurile bun, si ai postit cu vrerea ta 40 de zile". Mi-a spus că nu".

Aceasta firesc ca o stiam, dar te-am intrebat ca sa intelegi singur ca ai rasplata cereasca pentru zilele de post negru, si erau indeajuns cele pe care le-ai ţinut.
Alta data insa sa-i marturisesti duhovnicului tau si gandurile tale cele bune si tot ce ascunzi in inima ta, iar duhovnicul tau va judeca.

Traducere: Man. Pantocrator

Sursa: Cuv. Paisie Aghioritul - povestiri de folos (2016)


Va recomandam si:


Print-icon 

Login-iconLogin