Călătoria pământească a mărturisitorului Teodosie.

Teodosie Filippovici Stankevici s-a născut pe 11 ianuarie 1872 în gubernia Podolsk (în satul Cerlenkovo din judeţul Viniţa). La vârsta de 10 ani a intrat la seminarul teologic, la terminarea căruia (în 1893) va intra ca dascăl la biserica “Naşterea Maicii Domnului” din satul Kosikovţa din gubernia Podolsk. Pe 14 august 1894 a fost hirotonit diacon, iar după o săptămână – preot. Rămânând de tânăr văduv, Teodosie face cerere să fie transferat pentru a sluji în flotă, iar în august 1901 este numit preot de vas pe cuirasatul escadrei din Oceanul Pacific “Sisoe cel Mare”. După ce cuirasatul a plecat la Kronştadt, îndeplinieşte funcţia de preot pe crucişătorul “Rusia”. Pe 1 august 1904, crucişătorul participă la o luptă cu o escadră a cuirasatelor japoneze în Strâmtoarea Coreii şi este avariată serios. Însuşi părintele Teodosie a fost rănit la mâna stângă şi la piept, iar din cauza contuziei a început să vadă şi să audă cu greu.

Pentru bărbăţia şi curajul lui a fost decorat cu Crucea pectorală de aur “Sfântul Gheorghe” şi Ordinul “Sfânta Ana”, gradul doi cu spade. După întoarcerea crucişătorului în Kronştadt la reparaţii, părintele Teodosie a slujit ca preot titular de vas pe crucişătorul “Bogatîri”. La Kronştadt face cunoştinţă cu Sfântul şi Dreptul preot Ioan de Kronştadt, care i-a dăruit o icoană a Mântuitorului. Înaintea acesteia părintele Teodosie se va ruga până la sfârşitul zilelor sale. În noiembrie 1907, urmează numirea lui Teodosie Filippovici în funcţia de Epitrop arhieresc peste vase şi peste clericii detaşamentului de gardă marină. În 1910, Sinodul îi acordă părintelui Teodosie dreptul de a purta cruce de aur cu pietre preţioase. În anul următor, Teodosie Stankevici este numit Epitrop arhieresc peste bisericile militare mobile din regiunea militară a Odesei, iar în 1913 – preot de garnizoană în oraşul Nikolaev. Odată cu începerea Primului Război Mondial, este trimis la dispoziţia şefului forţelor maritime din Marea Neagră şi a comandantului portului Sevastopol cu titlul de Epitrop arhieresc al bisericilor mobile militare din regiunea militară a Odesei şi Crimeei.  

Pe 14 septembrie 1915 este ridicat la rangul de protoiereu, iar în 1916 este decorat cu Ordinul “Sfântul Cneaz Vladimir”, gradul al IV-lea. După retragerea armatelor roşii din Crimeea, părintele Teodosie îşi reia activitatea duhovnicească, fapt care îi va fi prezentat drept acuzaţie – după arestarea de către angajaţii GPU în vara anului 1927. Cu toate acestea, părintele Teodosie n-a primit atunci nicio condamnare cu închisoarea, ci comisia specială din cadrul colegiului OGPU s-a limitat la trimiterea preotului la Melitopol, unde a slujit (cu o întrerupere de un an, legată de o nouă arestare în 1937) până la moartea sa din 12 noiembrie 1950.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, prin hotărârea sa din 25 august 2012, a binecuvântat pentru a fi  proslăviţi pe plan local ca sfinţi mărturisitori: preoţii Alexandr Şâşin, Filosof Ziabrev, Teodosie Stankevici şi Mitrofan Vozdvijenski (jurnalele 71-74).

Pe 13 octombrie 2012, în Catedrala Episcopală a Acoperământului Maicii Domnului din Zaporojie, după Dumnezeiasca Liturghie, condusă de Mitropolitul Ilarion de Doneţk şi Mariupol, a avut loc slujba de proslăvire a Preotului Teodosie Stankevici şi a celorlalţi trei bineplăcuţi ai lui Dumnezeu, preoţi mai sus pomeniţi, care au suferit chinuri şi încercări grele în anii represiunii staliniste.

Un fragment din sfintele moaşte ale Sfântului Preot Mărturisitor Teodosie Stankevici se află la Schitul Sf. Gheorghe – Cloşca, comuna Horea, Arhiepiscopia Tomisului.

Sursa: http://acvila30.ro


Va recomandam si:


Print-icon 

Login-iconLogin